Astazi Viborg HK incheie oficial sezonul. Dupa parerea mea unul dezastruos, dar asa cum spunea una dintre colegele mele, cu un plasture pe rana dupa castigarea medaliilor de bronz in campionatul danez, in urma celor doua meciuri in care am depasit Tvis Holstebro.
Noi vremuri ne asteapta. Un nou antrenor principal, in persoana lui Martin Freulund Albertsen care inca nu si a ales secundul si cu un nou conducator sportiv- nimeni alta decat legenda nationalei Danemarcei, Susanne Munk Wilbek(fost portar al Viborgului si nationalei, sotia renumitului antrenor Ulrik Wilbek). Nu e niciun dubiu ca echipa trebuie usor, usor sa faca schimbul de generatii, avand in vedere ca multe dintre noi suntem la final de cariera si de contract si cu atat mai mult cu cat castigarea Ligii Campionilor e departe de obiectivele noastre pentru noul sezon. Avem in continuare o echipa foarte valoroasa. Au plecat Carmen Amariei, Maja Savic, Gorica Acimovic si au venit Pernile Larsen, Isabela Gulden si Maria Fisker. Astfel ca ne mentinem obiectivele interne pe care le am avut tot timpul: castigarea cupei si finala campionatului.
Personal, nici anul meu n a fost unul dintre cei mai straluciti. Chinuita de accidentari inca din decembrie, sunt acum pe lista accidentatelor cu inca o operatie. Doctorul care m a operat mi a adus la cunostinta ca refacerea poate dura de la 3 pana la 6 luni, in functie numai de rapiditatea cu care organismul meu se reface- in special partea traumatizata. Eu iau in calcul revenirea mea chiar de la inceputul noului sezon, adica mijlocul lui iulie. Timpul imi va demonstra daca am facut sau nu o apreciere buna. Mai mult decat atat, in ultimele 2 luni am pierdut 2 persoane atat de dragi mie, de care m am atasat enorm si impreuna cu care am avut 2 dintre cei mai frumosi ani ai vietii: Jakob si Mette. Doi antrenori de exceptie, de la care am avut enorm de invatat si cu care am lucrat excelent. Cuplul cel mai sudat de antrenori ce m a antrenat, cu o foarte buna colaborare, care s au ajutat reciproc si ne au pus de multe ori in situatia de a ne intreba cine e principalul si cine secundul. Se numara si printre prietenii mei danezi pe care ii pot adauga pe lista destul de scurta. Doi oameni cu un caracter deosebit, veseli si deschisi, cu simtul umorului bine dezvoltat, ce au reusit sa mi schimbe mult in bine parerea despre danezi in general. Dupa plecarea lui Thomas am crezut ca nu voi mai ajunge sa plang niciodata dupa un antrenor. M am inselat enorm.
Asadar, oameni buni, va doresc o vara frumoasa si linistita, cu temperaturi decente:)
Ne revedem in iulie. Toate cele bune!