Arhive pentru 05.2008

Back to Viborg

Publicat de
Cristina
la 28 Mai 2008 in Necategorizate. 3 Comentarii

  Incepand de ieri, Viborg HK a inceput pregatirea pentru noul sezon competitional in noua sa componenta. Au lipsit motivat doar jucatoarele angrenate in activitati ale echipelor nationale. Noutatile noastre pentru noul sezon sunt cei 2 antrenori: Jakob Vestergaard-antrenor principal, dupa ce, sezonul trecut l-am avut ca si antrenor secund si Mette Klit- antrenoare secunda, fosta antrenoare principala a echipei Skive- echipa satelit a Viborgului care anul acesta a jucat barajul pentru promovare in prima liga daneza. Revin si Henry Mikkelssen si Chao Zhai- proaspete mamici. 6 junioare ale Viborgului au promovat si ele in echipa. Foarte posibil ca Viborgul sa se intareasca si pe extrema dreapta si inter stang, dar pentru moment nu avem informatii sigure.

Poate pare usor grabita data inceperii pregatirii pentru noul sezon. In realitate, explicatia este foarte simpla si logica, pentru ca urmeaza JO si deci mult prea putin timp pentru echipele de club sa pregateasca un nou sezon.O prima etapa de pregatire dureaza 4 saptamani, mai exact pana in 22 iunie, timp in care se pune accent pe pregatirea fizica si tehnica individuala, plus numeroase intalniri de analiza a sezonului trecut si de pregatire ” pe hartie” a solutiilor tehnico-tactice pentru noul sezon. Etapa se incheie cu 2 meciuri de pregatire. Din 22 iunie, jucatoarele care nu sunt componente ale loturilor nationale vor avea 3 saptamani de vacanta- in termeni handbalistici insemnand antrenament ”la domiciliu”, dupa un program fizic structurat de preparatorul echipei. Echipa se va reuni din nou la mijlocul lui iulie, dar again fara jucatoarele de lot, situatie care se va rezolva abia la sfarsitul lui august, adica cu doar 2 saptamani inainte de prima etapa a campionatului.

Pentru mine perioada care urmeaza este extrem de importanta si binevenita. Am nevoie de conditie fizica si cele 3 antrenamente in sala pe saptamana ma vor ajuta sa-mi reamintesc si sa-mi imbunatatesc saritura, aruncarea sau faza de aparare. In continuare nu am voie sa alerg afara dar sala, bicicleta ori bazinul ma vor ajuta sa ajung acolo unde imi doresc.

Am ajuns in Viborg in urma cu 2 zile si nu mi-am revenit cu somnul inca. Uitasem complet ca noptile de vara in Viborg nu sunt prea intunecate si  in prima mea noapte aici, asteptand intunericul, m-a prins ora 2. Pe la orele 21 soarele batea bine-merci in geamul livingului meu. In jur de 22.30 era un fel de Bucuresti pe la 19.00. Enervant!

Am ramas singura. Valerie s-a intors in Franta, iar Bojana e in Muntenegru. Nu-mi fac probleme prea mari! Roland Garros-ul, Turul Italiei, mai incolo Euro ori Mircea Badea or sa ma tina ocupata, sunt sigura, pentru ca antrenamentele in perioada asta nu-mi vor mai lasa energie si pentru altceva.

Ce bine e sa fii obosit!

Si petrecerea a continuat…

Publicat de
Cristina
la 12 Mai 2008 in Necategorizate. 8 Comentarii

   In fiecare an, indiferent de rezultatul obtinut de echipa, se organizeaza la finalul sezonului o petrecere din banii adunati la pusculita echipei. Cat de plina devine dupa 11 luni de handbal, depinde numai de noi. Pentru ca platim pentru foarte multe lucruri: daca uitam echipament acasa,, daca ne suna telefonul in timpul antrenamentului, daca primim gol din aeriana, daca aruncam din alergare pe contraatac, daca…. In primii 2 ani am fost cap de lista pentru ca sunt cea mai mare uituca in viata. Am scapat sezonul acesta, din cauza accidentarilor repetate care m-au tinut multa vreme departe de fete si teren.

Grit a fost cea desemnata sa tina pusculita, deci si cea care s-a ocupat de organizarea petrecerii. Cand ne-a anuntat programul, am cam strambat din nas mai toate. Pentru ca activitatea nu a semanat deloc cu o petrecere obisnuita, la care nu e nevoie sa te ridici de pe scaun decat pentru a-ti umple din nou paharul sau pentru a dansa. A semanat mai mult cu un teambuilding pe bicicleta, asa cum am avut in primul meu an in Viborg si despre care am amintiri destul de neplacute pentru ca, in grupa fiind cu Valerie si cu o daneza la fel de aeriana ca si noi, ne-am pierdut prin paduri si am adunat 15 km in plus fata de cei 40 anuntati initial…

Astazi pot spune ca a fost o petrecere reusita 100%. A inceput la 11 dimineata, in fata salii, unde fiecare s-a prezentat cu propria bicicleta(in cazul meu imprumutata, pentru ca de cand mi-a fost furata, nu m-am mai dat jos din masina) si de unde am mers pe rand acasa la fiecare dintre fete, fiind asteptate cu bauturi racoritoare, cu sau fara grade, fructe, dulciuri, si jocuri care ne-au tinut in tensiune. La prima vedere nu pare mare lucru, dar fiindca sunt colege care locuiesc la 7-10 km departare de Viborg, am reusit sa vedem orasul si imprejurimile ”din mers”. Vremea ne-a ajutat din plin. 27 de grade si o zi perfecta de vara. Ultima statie a traseului a fost casa lui Grit, unde am ajuns dupa 8 ore de la start si unde am zabovit pret de cateva ore, cu gratar si toate cele aferente. Am profitat de absenta lui Tomas si am initiat o sedinta foto, ajutate de prietenul lui Lene Lund, fotograf profesionist, in scopul realizarii unui altfel de calendar pentru antrenorul nostru, de care ne despartim dupa 8 finale jucate impreuna.

Urmeaza pentru echipa 2 saptamani de pauza, timp in care jucatoarele de nationala sunt implicate in calificari sau stagii de pregatire. Ne revedem in Viborg la sfarsitul lunii, pentru inca 3 saptamani de pregatire, dupa care o sa avem vacanta de vara pentru inca 3 saptamani.

Am atasat din nou un rand de poze de la ultimele noastre activitati cu echipa.

VHK, la al 11-lea titlu de campion al Danemarcei

Publicat de
Cristina
la 10 Mai 2008 in Necategorizate. 5 Comentarii

Daca Liga Daneza ar avea mai multe meciuri jucate la nivelul ultimelor 3 ale finalei, sunt ferm convinsa ca handbalul ar avea enorm de castigat si campionatul ar fi de doua ori mai atractiv. A fost poate una din putinele dati cand am simtit cu adevarat ca toate jucatoarele implicate in spectacolul de final si-ar fi dat si viata pentru titlu. Incrancenare, suferinta, lupte grele purtate la semicerc, uneori duritati peste limita regulamentului, dar doar din dorinta de a iesi invingator, lacrimi de suparare, de bucurie, adrenalina la maxim. Cat de mult imi plac astfel de intalniri! Titlul nu ar fi avut aceeasi stralucire daca ar fi fost adjudecat dupa doar doua intalniri. Cum spunea presedintele nostru, am avut numai de castigat: tensiune maxima, afacere buna pentru club, din vanzarea biletelor foarte scumpe pentru inca un meci si castigarea titlului pe teren propriu, in fata suporterilor nostri.

Am plecat de acasa ieri seara pe la orele 19.00 si m-am intors abia astazi dimineata, cand  se luminase serios de ziua, dupa un mic dejun alaturi de ultimii petrecareti. Surprizele pregatite de club ne-au tinut treji si veseli toata noaptea, uitand de oboseala sau dureri. M-am simtit cu atat mai bine cu cat petrecerea a avut loc in restaurantul si mai apoi pub-ul prietenilor mei, unde ma simt mereu ca acasa.

Atasez o prima serie de poze evenimentului, urmand sa o imbogatesc atunci cand voi intra in posesia celorlalte.

VIBORG RULESSSS!!!!

Ikast-VHK:30-24

Publicat de
Cristina
la 7 Mai 2008 in Necategorizate. 10 Comentarii

Si finala se va decide in meciul 3 de vineri, pe teren propriu.  

Din pacate atacul nostru, indelung pregatit la cele doua antrenamente dintre meciuri impotriva apararii avansate, n-a functionat cum ne-am fi dorit. Ne-am multumit in a ne bate 1:1 la 9m in prima repriza, lucru care a adus dupa sine o oboseala prematura, nereusind sa terminam meciul in acelasi tempo impus in primele 30 de minute. Cateva aruncari nepregatite au fost de ajuns pentru a o baga-n forma pe Valerie. Dupa parerea mea, ea a facut diferenta astazi. Si poate si incapatanarea noastra de a discuta cu arbitrii si a uita de repliere, lucru care ne-a fost fatal impotriva unei echipe care iubeste faza a II-a a atacului. 

Eu am jucat poate mai mult decat in zilele mele bune, adica vreo 55 de minute. Nu era de ajuns ca am problemele pe care le am cu genunchiul drept, am mai si primit o lóvitura in muschi, de abia mai merg. Dar pana vineri ma dau peste cap si sunt gata din nou de lupta. Mi-am furat o aeriana de nu stiam pe unde sunt, noroc ca Line Daugaard a pasit in semicerc inainte de a sari.

Marcatoare: Skov 10, Bojana 6, Grit 3, Io 2, Gitte 1, Roslyng 1, Lene Lund 1.

Un lucru destul de ciudat a fost desemnarea a doua All Star Teamuri pentru sezonul actual. Asociatia sportivilor si-a desemnat echipa ideala in primul meci al semifinalei, in timp ce astazi a venit randul Federatiei Daneze de a premia cele mai bune jucatoare pe fiecare post. Asta nu dovedeste decat relatia nu tocmai buna intre cele doua institutii.

VHK-Ikast: 32-27

Publicat de
Cristina
la 3 Mai 2008 in Necategorizate. 10 Comentarii

Long time no see, vorba romanului:)…

Astazi am trait de departe cele mai fericite momente ale ultimelor 11 luni. Pe teren. Ieri seara, tarziu, dupa ultimul antrenament Tomas a anuntat echipa pentru finala. M-am aflat si eu printre cele 14. Initial, pregatindu-ma mental pentru meci, am fost usor cuprinsa de emotii. M-am gandit eu: jucam finala contra unei echipe care alearga mai mult decat oricine, am in fata mea o extrema de top care a avut un sezon excelent si apoi, in poarta pe cine alta decat  Valerie. Iar eu vin dupa o luuuuuunga perioada de aplauze din afara terenului. Oare o sa ma descurc??

Din fericire, am scapat repede de stres. Tot ce mi-am propus pentru primele mele 2*10 minute anuntate initial de fizioterapeut a fost sa ma bucur cat mai mult de timpul petrecut pe teren si sa nu iau gol in aparare. Nu mi-am pus problema suturilor la poarta din motive lesne de inteles:)

Cum a decurs meciul pentru mine? Am adunat 37(later edit; am revazut meciul) de minute in teren. Genunchiul a reactionat bine, la fel si apararea mea.  De finalizat din nefericire n-am avut ocazia s-o fac astazi. Dar asta nu umbreste deloc bucuria enorma pe care o simt. Pentru ca am castigat primul meci al finalei si, indraznesc eu sa spun ca mai presus de asta, pentru  ca pot face din nou ceea ce iubesc cu adevarat.

Singurul lucru de care am nevoie si pe care mi-l doresc din suflet este sanatatea. Nu numai pentru mine. Si daca soarta o sa-mi zambeasca, atunci voi fi sigura ca am sa ajung inapoi acolo unde am fost. Am tot ceea ce-mi trebuie pentru asta.

P.S. Pentru ca este trecut de miezul noptii, deci suntem deja in 3 mai, imi permit sa anunt acum castigatorul concursului. El este Cosmin, pentru filmuletul de la finele semifinalei din 2005 din Rusia. Felicitari! Acum cand ma gandesc cat de mult bine mi-a facut mesajul respectiv si cat de fericita am fost sa-l revad, imi dau seama ca traiesc din amintiri si ca seman foarte mult cu tata. Pusa mereu pe glume si cu zambet larg non stop, dar in fond o persoana foarte serioasa.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •