Website Cristina Varzaru

 Astazi am inceput antrenamentele cu colegiul de handbal al Viborgului. De data asta din calitate de antrenor. Mai exact, la fiecare grupa de 15 17 copii cu varste cuprinse intre 14 si 17 ani, 2 jucatori(jucatoare) sunt prezenti in calitate de ajutor de antrenor. Nu trebuie sa ne facem griji pentru stabilirea unei programe, sau a efectuarii in intregime a unui antrenament. Ne ocupam numai de antrenamentele de individualizare( eu iau in primire extremele drepte, Bojana ajuta linia de 9 m,samd). Asta se intampla de 2 ori pe saptamana pentru fiecare jucator(jucatoare). Eu una fac lucrul asta de 2 ani de zile si ma atrage foarte tare. Mai putin ora desfasurarii acestor antrenamente: 8 dimineata:)

Altfel, ma chinui cu niste migrene cumplite, cam dese in ultima perioada. Le pun pe seama stresului si sper sa se mai rareasca in momentul in care o sa reintru si eu in rand cu lumea…Ce e mai rau e ca singurele medicamente care inainte ma ajutau, se afla pe lista doping, asa ca trebuie sa le suport asa cum sunt, fara sa le tratez. Am incercat cu chiropracticieni, dar niciun rezultat…De-a dreptu’ iritant!! Imi amintesc ca, avand o astfel de migrena sezonul trecut, la un meci contand pentru semifinala Campionatului Danez,n-am vrut sa stie ceilalti despre problema mea. I-am spus in schimb lui Valerie,care la pauza mi-a sarit in ajutor cu o alifie chinezeasca pe care mi-a distribuit-o la nivelul tamplelor.”in 5 minute esti ca noua!”…Asa a fost, numai ca, alergand de mama focului pe extrema, am transpirat si alifia miraculoasa mi-a ajuns in ochi…Mi-a trecut durerea, dar am inceput sa lacrimez instantaneu. Grit ma intreba de ce plang:). M-am cerut la schimb si i-am explicat lui Tomas situatia, care s-a amuzat copios..

Maine avem un meci de pregatire cu Skive- o echipa de liga a 2 a unde Heidi Astrup se afla acum in calitate de jucatoare si antrenoare secunda. Din pacate ora de desfasurare corespunde cu ora meciului baietilor in CL, contra turcilor din Istanbul, asa ca pierdem primul eveniment important al clubului din sezonul asta.

In urma vizitei la doctor, astazi am aflat ca am o usoara iritatie a locului operat, ca urmare a intrarii mult prea bruste in antrenament. Motiv pentru care sunt nevoita, din nou, sa fac o pauza de handbal de 2 saptamani, timp in care reiau exercitiile recuperatorii de dupa operatie, balans si stabilitate, si adaug treptat la programul de pregatire fizica: alergare pe banda (evit astfel intoarcerile-periculoase acum pentru genunchi), bicicleta, sala de forta si alergare in apa (am descoperit-o de curand si e extrem de benefica pentru pregatirea fizica, evitand suprasolicitarea genunchiului).

De maine pana joia viitoare echipa are in program pregatire cu Larvik pe Bornholm, inclusiv 2 meciuri amicale. Pentru ca sambata seara cele 2 echipe au intalnire cu sponsorul comun - Puma, si noi, cele accidentate suntem obligate sa facem deplasarea, urmand sa ne intoarcem in Viborg duminica seara si de luni sa ne reluam recuperarea.

Da, am avut si d’asta! Chiar mai mult decat as fi crezut ca e normal pentru un cantonament tipic nordic. Daca in primele 2 zile am facut cunostinta cu muzeele, bisericile si cladirile Barcelonei, ultimele 3 zile le-am folosit pentru imbunatatirea bronzului (am avut norocul sa fim cazate la 10 m de plaja). Intr-una din zile ne-am desprins pentru 2 ore de sezlongurile confortabile de pe plaja ca sa mergem sa vedem la lucru echipa de handbal masculin FC Barcelona. Am primit chiar si o invitatie din partea lui Romero&compania la un club din centru, insa nu am onorat-o, preferand sa petrecem o seara “in familie”, cu yams, poker, 10000. M-au invatat Partners (un fel de “Nu te supara,frate!” al nostru din vremuri apuse), le-am invatat sa manance seminte(a fost mai greu decat invatatul unei noi combinatii tactice:) )

 Am bifat deja primul turneu de pregatire din Germania. Dupa 2 ani in care am castigat turneul, anul acesta am terminat pe 2, fiind invinse in finala de Lepzig. Din echipa au lipsit: Skov(invoita din cauza unei probleme in familie), Kiki(operata la umar), Jane si Stina- 2 jucatoare tinere,ambele cu probleme la genunchi si eu(antrenorii si stafful medical au considerat ca e mai bine sa nu ma forteze, avand in vedere ca urmeaza in 2 zile perioada Barcelona, mult mai importanta in procesul de pregatire si omogenizare a echipei. Genunchiul meu e pe drumul cel bun, durerile s-au mai ameliorat. Nu total, dar sper ca in 2-3 zile sa ma pot reapuca serios de treaba. Plus, in finala, Bojana si Thompsen au fost si ele tinute pe banca, datorita unor usoare probleme cu genunchii. Rezultatul in sine are importanta mai putina. Ce e foarte important e ca am reusit sa ne dam seama unde suntem. Fetele au jucat foarte bine faza de aparare(unde anul trecut n-am stralucit), iar in atac am inceput sa inchegam unele relatii cu Bojana pe post de coordonator. Desigur, conditia fizica a lasat de dorit, dar suntem abia la inceput de drum…

Pentru ca avem cateva nume noi in echipa, as vrea sa vi le prezint putin, asa cum le-am vazut eu in turneul recent incheiat.

Anja Althaus: am castigat mult in aparare, avand-o pe ea. E o luptatoare in ambele faze, si se intelege foarte bine cu Grit in atac. Mai mult, bifam un plus la capitolul estetic, Anja fiind de meserie hair stilist, ceea ce ne convine la toate:)

Nora Reiche: o jucatoare tanara, extrem de ambitoasa, care s-a descurcat bine atat pe extrema, cat si pe inter dreapta. Primul lucru pe care ea l-a invatat de la Tomas in limba daneza a fost: “sunt o jucatoare de handbal valoroasa”

Bojana: mi-ar trebui pagini intregi sa o descriu pe ea…Contrar asteptarilor, n-a exagerat cu sutul la poarta. Ne-a aratat ca stie foarte mult handbal, e extrem de desteapta, vede jocul indiferent unde s-ar afla pe teren. Schimba tempoul si directia exact atunci cand trebuie, creand spatii imense de patrundere pentru extreme, pivoti. In plus, are un simt al umorului tipic balcanic, care mie imi place foarte tare:)

Kiki: am impartit cu ea ultimele 2 scaune pe banca de rezerve. E una din cele mai dulci persoane pe care le-am intalnit. Credeam ca sunt singurul “bebe” din echipa, dar ea ma concureaza cu succes. E cea mai mica dintre surorile gemene, si se vede:)

Katrine: o profesionista desavarsita. A iesit cel mai bun portar al turneului. Din cate vad, face o echipa foarte buna cu Louise, care si ea a fost in mare forma la turneu. Cred ca vor reusi sa stabileasca o legatura mult mai stransa decat au avut Louise si Valerie, pentru simplul fapt ca sunt firi asemanatoare. Ceea ce va fi foarte bine pentru echipa.

Azi avem liber. Era si normal. Am ajuns la 9 in Viborg, dupa 12 ore petrecute in autocar. Maine avem o sedinta de antrenament, sedinta foto pentru calendarele noului sezon si seara meci in Cupa Danemarcei . Miercuri plecam la Barcelona, perioada considerata “teambuilding”. Pana plec o sa va scriu putin despre teambuidingurile din Viborg. Foarte amuzant:)

P.S. Daca am descris mai sus jucatoarele noi, inseamna ca am divulgat informatii importante pentru adversari?:) Nu prea cred…Sunt lucruri pe care deja le stie toata lumea…

 Inainte de a ma reintoarce in Danemarca, primesc un telefon din TVR1, cum ca vor sa ne intalnim pentru un interviu. Am acceptat, ne-am intalnit si am vorbit in  jur de 20 de minute despre handbal- echipa nationala, cum merge recuperarea, cat mai am contract, daca vreau sa ma intorc…si aproximativ 30 de secunde despre tatuajul pe care, din nefericire mi l-au descoperit pe picior….De dimineata, pentru ca inca nu am parabolica instalata si nu prind posturile romanesti, am cautat pe internet jurnalul TVR, sa raman si in perioada asta in contact cu ce se mai intampla prin tara…Surpriza stupiza! interviul meu, ciontit de-a binelea si centrat pe ce altceva decat pe tatuajul meu?! Ca doar asta prinde la public, nu?! Lasand la o parte faptul ca nu-mi doresc sa apar la TV pentru ce desene imi fac pe corp,ci strict pentru performantele mele, daca se intampla sa le am, au mai si scos din context o fraza, care, ascultata asa cum a fost la TVR, are cu totul alta conotatie..Raspunsul meu a venit in urma intrebarii: “am auzit ca Tadici te vrea la Valcea”, la care io am raspuns( nu mai stiu exact ordinea cuvintelor):” nu cred ca este adevarat, pentru simplul fapt ca pe extrema dreapta la Valcea sunt Maier, cu experienta, si Nechita, jucatoare de viitor..In cazul in care am fi 3 , cu siguranta 1 va fi sacrificata, ceea ce clar nu aduce servicii handbalului romanesc. Motiv pentru care nu consider o idee buna aducerea tuturor jucatoarelor lotului national sub culorile aceluiasi club.”

 Poate sufar eu de paranoia, dar cu siguranta ca rauvoitorii vor intelege cu totul altceva decat ceea ce am vrut  sa spun din bucatica de interviu pe care au difuzat-o TVR-istii. Nu pot decat sa ma condamn pe mine, ca nu m-am invatat inca minte!….Life goes on! E bine ca din cand in cand mi se aduce aminte de ce nu mai vreau sa joc in tara…