Introducere. Cele doua lacuri care imbraca orasul Viborg se numesc Nørresø si Søndersø. Ele reprezinta, de fapt, cea mai importanta zona recreativa a Viborgului. Indiferent de anotimp si chiar de conditii meteo, pe potecile formate pe malul lacurilor- in plin spatiu verde- se poate alerga, se poate merge cu bicicleta, cu rolele, sau pur si simplu se poate iesi la o plimbare cu familia sau petul. Turul din jurul lacului Søndersø masoara 5,7 km si poate fi alergat in tempo moderat in circa o ora. Turul in jurul lacului Nørrersø e lung de 5,4 km… Cele 2 lacuri sunt situate practic fata in fata, ele fiind despartite de strada normala- cu cladiri, case, etc. Exista si centru de inchiriat caiace. Lacruile au multiple iesiri la uscat care dau fie intr-un stadion, fie in padure unde te poti opri la picnic, sau in diferite locuri unde natura e nemaipomenita. Sunt si numeroase iesiri private, care dau direct in casele oamenilor(partea bogata a Viborgului).
Cuprins. Ne-am intalnit azi la orele 10.00 pe malul lacului Nørresø, intr-un loc pe care(spre rusinea mea), in cei 4 ani locuiti in Viborg nu-l cunosteam. Un spatiu imens verde, pe care stau dispuse numeroase terenuri de fotbal, fotbal-tenis si volei. Impartite pe grupe de 3 deja cunoscute de ieri. Ni s-a spus ca nu vom afla ce avem de facut decat treptat, dupa fiecare sarcina indeplinita- care ne va da dreptul continuarii drumului ( The Amazing Race, ce sa mai!!!). Am initiat pe loc un concurs de alergare-atingere cu ochii legati, pentru a stabili ordinea plecarii in concurs. Grupele au plecat astfel la drum cu handicap de un minut fata de grupa plecata anterior. Grupa mea a iesit invingatoare. Ne-am castigat astfel dreptul de-a pleca primele in cursa. Ni s-a pus in mana o harta, pe corp veste, ni s-a dat o barca si pe lac ne-a fost drumul- cu rame- pana la primul stop. Distanta n-a fost una tocmai scurta asa ca am avut timp berechet sa ne cada mainile din umeri de atata vaslit. Am ajuns la primul stop. Acolo a trebuit ca una dintre noi sa sara de 30 de ori peste o coarda manuita de celelalte doua (daca s-ar fi orpit coarda in picioarele saritorului inainte de 30, atunci de la capat pana la reusita). Piece of cake! Ne-am suit din nou in barca si am vaslit pana la urmatoarea adresa indicata pe harta. De mentionat ca in barca doar 2 puteau lucra, fiecare cu vasla ei, cea din spate avand rolul cel mai important, pentru echilibrul barcii. I-a revenit lui Katrine sarcina, eu si Henriette am tot schimbat pe scaunul din fata. Am ajuns la al doilea stop, un pod peste rau si intrare la uscat sub forma de U. Aici 2 dintre noi trebuiau sa-si paseze cu piciorul o minge, fiind situate fata in fata, pe laturile literei U. Cea de-a 3 a a avut sarcina de-a recupera mingea din apa de fiecare data cand sutul colegelor nu-si nimerea tinta. 2 pase de persoana. Echipa primea pedeapsa de final atatea ture de alergare de un teren aflat acolo, cate mingi pierduse in lac. Eu am fost responsabila cu recuperarea mingii din apa- partea buna a fost ca apa nu era adanca si n-am fost nevoita sa inot, partea rea a fost ca apa era plina de chestii verzi scarboase. Bleah!!! In fine, cele 2 au fost nevoite sa dea 2 ture de teren dupa care ne-am urcat din nou in barca si am vaslit mai departe pana la Exit 3 de pe harta. Aici am fost puse sa caram efectiv barca in spate prin padure vreo 500m pana la un punct stabilit si inapoi la lac. A fost moarte de om, barca singura cantareste cred mai mult decat mine, Henry si Katrine la un loc. Din nou pe lac, vaslit pana la Exit 4. De adaugat ca pana aici ne-am mentinut prima pozitie. Exitul 4 a insemnat sfarsitul pentru noi. Ne-am oprit pe o punte unde a trebuit sa rezolvam un puzzle. Ne-a luat mai mult timp decat ne-am fi asteptat. Am plecat spre Exitul 5 de pe pozitia a-2-a. Acolo am fost instiintate ca una dintre noi tre sa alerge, una sa mearga pe bicicleta si cea de-a treia odihna pana la urmatoarea sarcina. Katrine a fost fericita. Henry pe jos si eu pe bicicleta am pornit intr-un drum lung de vreo 4 km la sfarsitul caruia am ajuns la stadion. Aici alt concurs contra unui portar- preparatorul fizic, la poarta de fotbal. 3 suturi si 3 aruncari. Cu mingea de fotbal, de la 15 m departare de poarta. Cate ratari atatea ture de stadion. Si inapoi la barca, aceiasi 4km, una pe jos una cu bicicleta. Ne-am gandit noi ca am mai recupera ceva timp daca facem cu schimbul pe bicicleta, dupa fiecare 5 minute, ca sa folosim un tempo mai ridicat la alergare. Nu ne-a ajutat foarte tare, fiindca am mai avut de parcurs o ultima tura pe lac cu barca- cea mai lunga- iar la linia de sosire ne astepta deja una dintre barci.
Incheiere. Am fost toate 3 de acord ca locul 2 din 4 barci, dintre care una a si abandonat undeva pe traseu(nu cunosc motivele) nu e chiar rau. De asemenea, toata grupa a ajuns la concluzia ca uram sa pierdem in fata Bojanei si a lui Skov (aflate in barca invingatoare, alaturi de Lene Lund). Fiindca doar ele pot avea gura la fel de mare ca a noastra, in cazul in care am fi castigat. Asa ca de nervi, ne-am aruncat in lac inainte de a trage barca la mal. Doar 17 grade afara si (cum altfel) ploaie mocaneasca. Dar ce, a mai contat?! Sunt ferm convinsa ca fiecare dintre noi s-a bucurat de baia calda de acasa mai mult decat oricand.
P.S. In urma cu 3 saptamani eu, Katrine, Kiki, Grit, Bojana si Gorita am format un grup. El se numeste ” Masa celor 5 natiuni”. Se reuneste in fiecare marti a saptamanii, la masa de seara, pe rand la fiecare. Primele 2 editii s-au desfasurat pe terenul Bojanei si al lui Kiki. Pentru ca astazi suntem prea obosite ca sa mai gatim, intalnirea va avea loc (unde altundeva?!) la restaurantul prietenilor mei buni greci. Cu alte cuvinte, o zi minunata incheiata in locul cel mai iubit de mine in Viborg. Life is beautiful!
