FELICITARI VARZI!!!Ma bucur ca ai cucerit iar CL si ca ai iesit cea mai buna extrema dreapta din camp danez….iti urez si pe viitor sanatate si multe succese!pupici
Felicitari pt. victorie si mult succes si la echipa nationala. In primul rand e extraordinar cum ti-ai revenit dupa accidentarea la genunchi, trebuie incredibil de multa vointa si daruire pt. sport ca sa revii, am avut si eu o mica artroscopie pt. o ciupitura de menisc si nu e usor - si desigur eu nu fac sport de super-performanta…
Am o singura intrebare pt. tine legata de echipa nationala: de 15 ani de cand ma uit la handbal tot timpul am trait cu senzatia ca daca am fi avut un antrenor strain decent (nu neaparat de top) am fi strans infinit mai multe medalii decat am facut in fapt (un loc 2 la CM si mai multe locuri 4).
Stiu ca dl.Gatu a incercat anul trecut sa aduca intr-un final un antrenor strain si cam toata lumea handbalului i-a sarit in cap. Tu care ai lucrat afara cu antrenori de prim rang, ce spui, am fi avut mai multe sanse cu un antrenor strain, cu o mentalitate moderna?
cu scuzele de rigoare te deranjez cu o intrebare, daca ai putin timp la dispozitie: un copil de 12 ani care face handbal de mai mult de un an dar este foarte slab dpdv fizic ar putea incepe sa faca exercitii pentru forta si masa musculara? tu ai lucrat la sala de forta si la ce interval? Multumesc anticipat pentru raspuns!! Cu respect, Oliviu.
Felicitari pentru rezultatul obtinut si mult succes in continuare! un rezultat fantastic in care s-a vazut ca ati crezut…super tare poza cu Jacob,oare dupa finala cu Aalborg va savura si el o bere in liniste?
Cristina,in aceasta dimineata,dupa o noapte grea la serviciu, am dat cu ochii de un articol,marca Radu Naum,balsam pentru suflet:
“O Înviere şi o Înălţare,
Despre Cristina Vărzaru şi Luminiţa Huţupan. Despre patriotism şi performanţă
Să iertaţi dacă titlul sună a blasfemie, aş vrea să sune a bucurie. E vorba de refacerea unui traseu spiritual care ne obligă să murim în trepte înainte să trăim. E despre doi oameni în varianta feminină. Poveştile lor ne trec ca o luntre peste aceste ape negre pe care vîslim. Poveşti pe care le iubim pentru că pot fi ale noastre. E ca într-un vis straniu, în care într-un parc plini de fauni, satiri şi pitici apare de nicăieri o făptură armonioasă. Ea îţi spune că într-o bună zi vei găsi ieşirea din acest labirint. Respiri.
Cristina Vărzaru a devenit campioana Europei aproape sincron cu retragerea Luminiţei Huţupan, care a izbutit de 3 ori isprava de a ajunge pe vîrful lumii ei. Sensurile contrare ale acestor evenimente se potrivesc de minune în peisaj: cu greu poţi găsi persoane mai diferite. Un portar şi o extremă, un gabarit sănătos faţă cu un fizic discret, o retorică frustă, simpatică şi emfatică în raport cu un discurs măsurat, cizelat, logic articulat. Numesc aceste contrarii ca să întelegem de ce ele n-au nici o importanţă. Cele două au vorbit pînă la urmă aceeaşi limbă: a sincerităţii. N-au păcălit pe nimeni. Nu-şi exhibă tatuaje şi n-au maşini fiţoase. Nu se discută despre ele ore în şir şi nu sînt urmărite de paparazzi de prin tufişuri. Dar au ceea ce lipseşte faunei de care ne ocupăm zilnic: au performanţă. Victoriile lor în Liga Campionilor sînt mai puţin prizate, e drept, decît un piercing în sfîrc al lui Simao sau colecţia de alifii a lui Dayro Moreno. Nu-i nici un fault. Problema e că podoabele înfipte prin cele mai trăznite locuri sau ritualurile de ungere au consistenţa şi memoria ofertelor de supermarket. Luminiţa şi Cristina se instalează însă în noi definitiv. Ca oricare dintre noi, au atins fundul oceanului în deplin întuneric. Nu ca oricare dintre noi, au ieşit la suprafaţă cu pumnul strîns.
Vărzaru de la Viborg a crezut că un genunchi i-a pus cruce carierei. Am fost martorul torturilor unei conştiinte care nu vroia să se sprijine în handbal ca într-un picior de lemn. “Pot să fac şi altceva”. Să comenteze la televizor, de exemplu, şi publicul a aplaudat. Dar a înţeles că n-are voie să renunţe pînă nu va trage ultimul glonte împotriva destinului. Huţupan e amintirea jurnaliştilor francezi care mă întîmpinau mereu scandînd numele ei, la Polivalentă, Euro 2000. O fată care nu-şi mai poate îndoi două degete şi care a tras cu dinţii ca să nu eşueze într-un colţ de Moldovă. Care a pus sufletul în palma celor care i-au dat palme. Care se injecta de lacrimi cînd vorbea de România. Ţara de care ne aduc mereu aminte oamenii simplii şi cu boii acasă.
Să nu credeţi că acum una e sus şi alta jos. Amîndouă ne stau în acelaşi loc, la nivelul pieptului, un pic la stînga.”
Radu Naum
Pentru Oliviu: e mult, mult prea devreme pentru sala de forta. Ar fi o gresala sa inceapa acum, i-ar stopa cresterea. Poate, in schimb, sa faca exercitii de tonifiere a musculaturii cu greutatea proprie, ca genoflexiuni, flotari, abdomene( numar de repetari mic).
FELICITARI!
bravo, sunt foarte bucuros ca ai castigat CL, am urmarit ambele meciuri cu gyor, si le-am trait la maxim.
succes in continuare, si sanatate, sa nu ai parte de accidentari, imi pare rau de ceea ce s-a intamplat la valcea.
iti tin pumnii in continuare
bafta!
FELICITARI VARZI!!!Ma bucur ca ai cucerit iar CL si ca ai iesit cea mai buna extrema dreapta din camp danez….iti urez si pe viitor sanatate si multe succese!pupici
Felicitari si la mai mare! Sincer, nu credeam ca veti reusi, mai ales acasa la Gyor, dar ati facut-o! Bravo voua!
Imi place aia cu “palaria” si cea cu Jakob care vorbea de finala cu Aalborg. Nu putea sa-si bea berea linistit?
Multe felicitari si tot binele din lume. Ne bucuram enorm pentru rezultatele tale.
Nu ti-e dat sa traiesti asa ceva in fiecare zi. Multumim pt tot si asteptam si celalalt trofeu.
Un meci de zile mari !felicitari tie si echipei tele !
Felicitari pt. victorie si mult succes si la echipa nationala. In primul rand e extraordinar cum ti-ai revenit dupa accidentarea la genunchi, trebuie incredibil de multa vointa si daruire pt. sport ca sa revii, am avut si eu o mica artroscopie pt. o ciupitura de menisc si nu e usor - si desigur eu nu fac sport de super-performanta…
Am o singura intrebare pt. tine legata de echipa nationala: de 15 ani de cand ma uit la handbal tot timpul am trait cu senzatia ca daca am fi avut un antrenor strain decent (nu neaparat de top) am fi strans infinit mai multe medalii decat am facut in fapt (un loc 2 la CM si mai multe locuri 4).
Stiu ca dl.Gatu a incercat anul trecut sa aduca intr-un final un antrenor strain si cam toata lumea handbalului i-a sarit in cap. Tu care ai lucrat afara cu antrenori de prim rang, ce spui, am fi avut mai multe sanse cu un antrenor strain, cu o mentalitate moderna?
cu scuzele de rigoare te deranjez cu o intrebare, daca ai putin timp la dispozitie: un copil de 12 ani care face handbal de mai mult de un an dar este foarte slab dpdv fizic ar putea incepe sa faca exercitii pentru forta si masa musculara? tu ai lucrat la sala de forta si la ce interval? Multumesc anticipat pentru raspuns!! Cu respect, Oliviu.
Felicitari pentru rezultatul obtinut si mult succes in continuare! un rezultat fantastic in care s-a vazut ca ati crezut…super tare poza cu Jacob,oare dupa finala cu Aalborg va savura si el o bere in liniste?
Cristina,in aceasta dimineata,dupa o noapte grea la serviciu, am dat cu ochii de un articol,marca Radu Naum,balsam pentru suflet:
“O Înviere şi o Înălţare,
Despre Cristina Vărzaru şi Luminiţa Huţupan. Despre patriotism şi performanţă
Să iertaţi dacă titlul sună a blasfemie, aş vrea să sune a bucurie. E vorba de refacerea unui traseu spiritual care ne obligă să murim în trepte înainte să trăim. E despre doi oameni în varianta feminină. Poveştile lor ne trec ca o luntre peste aceste ape negre pe care vîslim. Poveşti pe care le iubim pentru că pot fi ale noastre. E ca într-un vis straniu, în care într-un parc plini de fauni, satiri şi pitici apare de nicăieri o făptură armonioasă. Ea îţi spune că într-o bună zi vei găsi ieşirea din acest labirint. Respiri.
Cristina Vărzaru a devenit campioana Europei aproape sincron cu retragerea Luminiţei Huţupan, care a izbutit de 3 ori isprava de a ajunge pe vîrful lumii ei. Sensurile contrare ale acestor evenimente se potrivesc de minune în peisaj: cu greu poţi găsi persoane mai diferite. Un portar şi o extremă, un gabarit sănătos faţă cu un fizic discret, o retorică frustă, simpatică şi emfatică în raport cu un discurs măsurat, cizelat, logic articulat. Numesc aceste contrarii ca să întelegem de ce ele n-au nici o importanţă. Cele două au vorbit pînă la urmă aceeaşi limbă: a sincerităţii. N-au păcălit pe nimeni. Nu-şi exhibă tatuaje şi n-au maşini fiţoase. Nu se discută despre ele ore în şir şi nu sînt urmărite de paparazzi de prin tufişuri. Dar au ceea ce lipseşte faunei de care ne ocupăm zilnic: au performanţă. Victoriile lor în Liga Campionilor sînt mai puţin prizate, e drept, decît un piercing în sfîrc al lui Simao sau colecţia de alifii a lui Dayro Moreno. Nu-i nici un fault. Problema e că podoabele înfipte prin cele mai trăznite locuri sau ritualurile de ungere au consistenţa şi memoria ofertelor de supermarket. Luminiţa şi Cristina se instalează însă în noi definitiv. Ca oricare dintre noi, au atins fundul oceanului în deplin întuneric. Nu ca oricare dintre noi, au ieşit la suprafaţă cu pumnul strîns.
Vărzaru de la Viborg a crezut că un genunchi i-a pus cruce carierei. Am fost martorul torturilor unei conştiinte care nu vroia să se sprijine în handbal ca într-un picior de lemn. “Pot să fac şi altceva”. Să comenteze la televizor, de exemplu, şi publicul a aplaudat. Dar a înţeles că n-are voie să renunţe pînă nu va trage ultimul glonte împotriva destinului. Huţupan e amintirea jurnaliştilor francezi care mă întîmpinau mereu scandînd numele ei, la Polivalentă, Euro 2000. O fată care nu-şi mai poate îndoi două degete şi care a tras cu dinţii ca să nu eşueze într-un colţ de Moldovă. Care a pus sufletul în palma celor care i-au dat palme. Care se injecta de lacrimi cînd vorbea de România. Ţara de care ne aduc mereu aminte oamenii simplii şi cu boii acasă.
Să nu credeţi că acum una e sus şi alta jos. Amîndouă ne stau în acelaşi loc, la nivelul pieptului, un pic la stînga.”
Radu Naum
Revin cu un post-scriptum:probabil ca acum o sa te intrebi cine e Simao sau personajul Moreno? Ti-as raspunde sec si simplu:NOBODY.
Pentru Oliviu: e mult, mult prea devreme pentru sala de forta. Ar fi o gresala sa inceapa acum, i-ar stopa cresterea. Poate, in schimb, sa faca exercitii de tonifiere a musculaturii cu greutatea proprie, ca genoflexiuni, flotari, abdomene( numar de repetari mic).
Pentru Dany: citisem articolul, multumesc:) stiu cine sunt cei 2, si eu urmaresc stirile sportive de pe toate posturile, e greu sa nu i recunosti:)
@dany77-Less than nobody
FELICITARI!
bravo, sunt foarte bucuros ca ai castigat CL, am urmarit ambele meciuri cu gyor, si le-am trait la maxim.
succes in continuare, si sanatate, sa nu ai parte de accidentari, imi pare rau de ceea ce s-a intamplat la valcea.
iti tin pumnii in continuare
bafta!