Am mai spus eu…nu ma pricep deloc la fotbal. Urmaresc in general orice sport, mai ales atunci cand sunt implicati romani si exceptie nu face nici fotbalul. Chiar daca nu am rabdare sa stau cu ochii fixati in tv timp de 90 de minute, atunci cand stiu ca urmeaza un astfel de eveniment, mut tv-ul pe canalul respectiv si dau sonorul tare, gasindu-mi intre timp si altceva de facut.
Astazi ar fi trebuit sa fiu cu echipa in Copenhaga, intr- o zi de relaxare alaturi de sponsori si echipa de baieti. Am ales sa stau acasa pentru ca n-am vrut sa pierd meciul nationalei. Din toata experienta mea si din cunostintele pe care le am despre alte culturi sau alte mentalitati, pot sa spun cu mana pe inima ca natie mai imprevizibila decat a noastra nu exista. Poate ca asta ne e si farmecul. Motiv pentru care nici o secunda nu m-am gandit ca meciul de azi va semana cu cel impotriva Frantei, cand inima ne-a batut foarte tare (sunt convinsa ca la toti) doar la intonarea imnului. Recunosc ca ma pregatisem sa fac altceva si astazi, insa prima repriza n-am putut sa-mi dezlipesc ochii din televizor. A doua repriza, dupa 1:1 n-am mai putut sa ma mai uit, din cauza emotiilor.
Ma enerveaza ca nu-mi pot da seama de combinatii(daca or exista) motiv pentru care ma rezum la a privi executii sau actiuni individuale, la pase de gol, sau la relatii interumane(cum a fost discutia de dupa gol dintre Mutu si aparatorul acela ghinionist al carui nume imi scapa, a carui pasa inapoi spre portar a fost citita de al nostru si transformata in gol).Insa am reusit sa-mi dau seama ca Lobont are clasa si ca arbitrii au fost ca si nascuti si crescuti la noi in Pantelimon. Si ca ghinionist mai mare decat Radoi, pe planeta asta sigur nu exista. Dar asa se intampla cu jucatorii pentru care jocul la sacrificiu e o obisnuinta. Orice echipa mare are cate un Radoi al ei. Daca n-are, sa-si cumpere…. Pacat de penaltyul lui Mutu. Nu vi se pare ca meciul lui de azi seamana tipator cu viata sa? Cu munca si calitati a ajuns mare, dupa care a avut momentul acela de ratacire- episodul Chelsea. S-a ridicat si a continuat, mai bun si mai matur. Azi n-a parcurs decat primii 2 pasi: de extaz- dupa gol, si de agonie-ratacit printre gandurile sale, cum avea sa ne explice ratarea de la 11 m. Ar fi frumos ca Mutu din meciul urmator sa fie ca in viata, mai de folos pentru Romanica noastra. De un lucru sunt sigura: o noapte linistita nu o sa aiba.
Ultima data cand m-am isterizat pentru nationala de fotbal a fost in 2000. Pe vremea aia eram in pregatire pentru Olimpiada de la Sidney si urlam toate dupa golul marcat de Ganea din 11 m impotriva Angliei. Imi dau seama ca nu m-am schimbat prea mult. Am ramas la fel de patimasa si la fel de afoana. Hmmm…macar deznodamandul competitiei sa fie unul mai bun…
Eu, optimista cum sunt, cred ca o sa iesim din grupe. Si daca baietii or sa aiba rabdare sa ma astepte si pe mine pana ajung in tara peste o saptamana, adica vor ramane in competitie, o sa fiu fericita sa ies pe strada alaturi de cei multi. Daca nu, o sa tin cu Portugalia din fata televizorului, pentru ca joaca atat de frumos si pentru ca am vazut si eu poze ca asta.
0 raspunsuri la “Euro si Romanica noastra”