In urma cu cateva saptamani, pe vremea cand ma aflam in recuperare la Kiel, primesc un telefon de la Tomas. Nimic nou pana aici, jumatate din convorbirile de pe telefonul meu de Danemarca s-au consumat in si dinspre directia asta. Discutii despre echipa, despre sanatate, despre viata mea in Viborg, despre ingrijoarea lui Tomas, sau a mea, despre orice…De data aceasta insa, discutia m-a lasat fara grai. Avea sa-mi comunice ca a decis sa-si incheie activitatea ca antrenor in Viborg. Ce moment prost si-a ales! Poate si pentru ca m-a prins intr-o perioada grea, vestea m-a facut insuportabila pentru toata lumea vreme de cateva zile.
Azi ne-a invitat pe toti la pranzul oficial de ”ramas bun”. Jucatoare, antrenor secund, presedinte, director sportiv sau functionari ai clubului ne-am prezentat la orele 12.30 la punctul de intalnire. Un restaurant micut despre care aveam sa aflam din discursul lui Tomas ca a fost primul loc in care a luat masa cu o jucatoare si unde au inceput sa ia nastere ideile si strategia periplului sau in Viborg. S-au impartit cadouri. De toate marimile si culorile. Cel mai bine primit a fost calendarul gandit si conceput de jucatoare.Aici una dintre poze, caci altele sunt mult prea intime ca sa poata fi expuse:) Tomas ne-a facut cadou un ceas de mana (nu ma pricep, dar spun fetele ca foarte scump) care trebuie sa treaca saptamanal pe la fiecare jucatoare. O sa aflam in timp semnificatia gestului, spune el.
O intalnire draguta si emotionanta. La revedere!Drum bun! Fara verigi slabe this time. Ne-am spus de atatea ori ”la revedere” de la finele sezonului pana azi, incat mai ca nu am realizat ca noul drum a inceput. Ca o sa fie bun sau rau, numai timpul o poate decide. De pe drumul tocmai inchis am plecat cu foarte multe. 8 finale jucate, 6 castigate, dintre care o Cupa a Campionilor. Mai mult decat atat, am invatat ca antrenorul iti poate fi prieten. Mie si tata(vitreg, caci cel natural e de neinlocuit!). Am invatat ca handbalul nu e numai stres, sacrificiu, goana dupa rezultate sau dupa stabilitate materiala, ci poate fi si foarte funny….ca zambetul pe buzele jucatoarelor nu inseamna naivitate, ”bunatate” nepermisa pe teren, ci incredere in fortele proprii, maturitate si implicare sufleteasca la maxim. Pacat ca o buna bucata a sfarsitului de drum am parcurs-o in carje sau in genunchi….
Hai sa ne imaginam ca Tomas tocmai a acceptat oferta Oltchimului si in plus a fost numit si antrenorul echipei nationale a Romaniei!!!
Uneori solutiile simple sunt cel mai greu de gasit.
Ce bine ca imaginatia nu are limite:)
Apropos: ce se mai aude de pb. de geometrie? Pentru rezolvarea ei este suficienta geometria invatata la Corabia.