Website Cristina Varzaru

Dupa foarte multa vreme, astazi Viborgul s-a antrenat in efectiv complet. N-au mai existat accidentate, banca de rezerve a fost goala. N-a mai privit nimeni de-afara, frustrat(a) de imposibilitatea de-a fi in mijlocul echipei. Problemele de sanatate ale multora dintre noi nu s-au rezolvat peste noapte. Cum a fost, atunci,  posibil? Foarte simplu. La orele 9.00 ale diminetii ne asteptau pe terenul de handbal carucioare cu rotile, plus o minge cu clopotei si (nu le stiu exact denumirea) masti pentru acoperirea ochilor. Tot antrenamentul s-a desfasurat sub forma de concurs. Impartite pe grupe de 4, am jucat intai un fel de bowling cu mingea cu clopotei si ochii acoperiti, apoi un altfel de handbal din carucioarele cu rotile. Am facut echipa cu Skov, Lina Rask si Katrine. La sfarsitul antrenamentului ne-am regasit pe prima pozitie a clasamentului. Nici nu concepeam alt final!!!

Cu ce am plecat spre casa dupa antrenament? Pe langa cateva vanatai provocate de cazaturile spectaculoase cu caruciorul, cu un moral mai bun. Problemele mele sunt cele mai grave, pentru ca sunt ale mele. Dar totusi…nu poti sa nu te gandesti la aceia care sunt nevoiti sa-si petreaca restul vietii intr-un carucior care tie ti-a servit doar pentru destindere. Plus satisfactia enorma ca m-am putut lupta din nou ”de la egal la egal” cu colegele mele.

De maine, trec iar la programul meu de ” persoana cu handicap fizic” care include printre altele si  90 de minute de bicicleta la intensitate aproape maxima. Nici muzica din casti si nici cartea interesanta pe care o am mereu cu mine, nu ma pot face sa-mi placa bicicleta. O urasc! Cred ca dupa ce ma voi lasa de handbal, ma pot inscrie linistita in Turul Frantei!

Nu ma inscriu in lista celor din titlu. Dar now and then imi mai zboara gandul la ei si la problemele lor. In Danemarca mult mai des decat inainte. Pentru ca aici ai sansa sa-i intalnesti pe strada, sau in salile de sport unde sunt simpli spectatori sau practicanti, mai mult decat in Romania. Societatea in care traiesc ii indruma si-i ajuta sa-si accepte problema si sa incerce sa fie fericiti cu ce au. E doar o problema de abordare a situatiei!