Website Cristina Varzaru

E sambata. Azi n-au fost mai mult de 4 grade, a plouat  fara oprire si a batut vantul destul de puternic. De ce ii fac concurenta Romicai Jurca, o sa descoperiti imediat:)

Astazi am fost invitata impreuna cu Henry la masa de pranz si in acelasi timp inaugurarea casei colegei noastre Skov. Nu e un secret pentru nimeni ca Rikke a hotarat in urma cu ceva vreme sa se casatoreasca cu colega ei (de atunci) de club si echipa nationala, Lotte Kierskou. Fericita familie are in componenta o fetita: Karoline, care implineste curand 2 anisori ( nu ma intrebati cum e posibil, faceti un exercitiu de gandire:) ), si inca un bebe pe drum.

Daca exista ceva dupa care ‘’sunt topita” in Danemarca, atunci e vorba despre case si designul interior. Nici casa celor 2 nu iese din tipare. Situata intr-un cartier nou, casa e inconjurata, cum altfel?!, de foarte mult spatiu verde si la fel de multa liniste. Curtea nu este imensa, dar e suficient de incapatoare pentru leagan, sezlonguri de lemn, samd. Nu, nu si pentru gratar vara! In Danemarca, sa poti avea o astfel de actiune(si asta numai daca e vorba de o familie daneza mai petrecareata sau mai simplu, o familie de romani:) ) ai nevoie de aprobare de la toti vecinii cartierului. Lumea are nevoie de liniste si de aer respirabil, nu viciat!

Vizita noastra s-a prelungit cateva ore si dupa masa de pranz pentru ca televiziunea daneza a avut astazi pregramate, ca in orice sambata, 2 meciuri de handbal: Danemarca-Germania, masculin si Slagelse-Ribaroja, CL feminin. Va amintiti copilaria, cu somnul obligatoriu de pranz, ca sa creasca pruncul sanatos?! Ei bine, nici la danezi nu lipseste. Asa ca dupa ce a papat tot, micuta Karoline a fost imbracata gros, cu manusi si caciulita, costum ca pentru partia din Poiana si scoasa pe veranda, in carucior, acolo unde a fost leganata de mamica Rikke pana a adormit. A revenit in casa dupa o ora si jumatate, timp in care noi am baut o ciocolata calda, sa ne incalzim, si am stat sub paturi pe canapea, in fata televizorului.

Nu, n-a furat nimeni caruciorul:) Si nici macar n-a inghetat copilul. Ba mai mult, la intoarcere, avea manutele mai calde decat noi toti cei din casa. Am discutat mult pe tema asta pentru ca fetele mi-au vazut expresia fetei. Nu e greu sa-ti dai seama cand un om ramane mut de uimire! Fetele spun ca e un obicei intalnit numai la danezi. Si nu ii ajuta numai temperatura, care in timpul zilei nu scade, indiferent de anotimp, sub -2 grade, ceea ce e ok pentru somnul si imunitatea copilului.

M-am gandit eu ca in Bucuresti, de exemplu, intr-o astfel de incercare, si mai ales iarna, risti sa ramai fara carucior, iar atunci cand, din fericire nu s-a atins nimeni de el, la -10 grade o sa ai nevoie de un alt bebe. Mai mult, cred ca aerul din interiorul apartamentelor, e mult mai putin viciat decat cel de pe balcon, de exemplu, prin fata caruia se perinda zeci de masini zilnic, si cele mai multe conduse de soferi nervosi care-si uita de cele mai multe ori mana pe claxon. ”Aici exista o solutie si pentru apartamente!” imi explica fetele. Copilul este lasat in carucior, in fata blocului, cu un dispozitiv atasat care te anunta in casa, la etajul 1 sau 10, depinde unde locuiesti, ca pishpirelul s-a trezit si plange.

”Amazing!”, am raspuns. Dar nu m-am putut abtine de la o intrebare: ” De ce mai toata lumea e foarte sensibila in nord? Nu e saptamana in care cel putin o jucatoare sa nu absenteze pentru ca a racit… Si situatia nu e izolata, am avut timp sa intru in contact cu fel si fel de persoane care mi-au confirmat ipoteza!”  ” Probabil ca persoana respectiva n-a avut suficiente astfel de actiuni in copilarie” ….. Chiar nu ma asteptam la alt raspuns!